3 provocări pe care le au mamele în primele luni după naștere

3 provocări pe care le au mamele în primele luni după naștere
3 provocări pe care le au mamele în primele luni după naștere


Dialog cu Mihaela Molner

Dragilor, inaugurez o rubrică educațională pe blogul Mikatelier! Vreau să cresc o comunitate în care mămicile și viitoarele mămici să aibă informațiile necesare de la diferiti experți în domeniu.

Azi, împărtășesc cu voi privilegiul de a discuta cu Mihaela Molner, Specialist în Psihologia Comportamentelor.

Mihaela Molner spune că tiparele comportamentale prin care funcționează subconștientul formează o amprentă unică numită Matrice sau Hartă. Acestea se manifestă specific în diversele arii ale vieții: de la antreprenoriat, relație de cuplu, parenting, carieră, leadership, sănătate, bani până la bunăstarea emoțională.

Am rugat-o pe Mihaela să ne vorbească despre 3 dintre cele mai mari provocări atunci când devii mamă.

1. Care sunt cele mai mari provocări ale unei mame? 
 
Cred că provocările fiecărei mame sunt unice și fiecare le simte în felul ei, mai mari sau mai mici. 
 
Dacă mă uit însă la provocările mamelor cu care am lucrat de-a lungul anilor, cel mai des intâlnite sunt gestionarea părerilor diferite despre modul de creștere a copilului dintre mamă și tată sau dintre mamă și bunici; adaptarea la un nou stil de viață, mai ales daca mămica este la primul copil; singuratatea pe care o simte pentru că nu se mai integrează în vechiul grup de prieteni, atunci când este printre primele mămici din grup; și copleșirea emoțională și fizică date atât de programul intens de îngrijire a bebelușului, cât mai ales de anumite tipare comportamentale cum ar fi dificultatea de a pune limite, de a spune “nu”, de a cere ajutor, dorința de a nu supăra și de a face altora pe plac, dorința de perfecțiune, percepția de insuficiența “nu sunt destul de bună ca mamă”, o tendință excesivă de îngrijorare și vigilența privind pericolele la care ar putea fi expus copilul. 
 
2. Cum integrăm la nivel de comportament ceea ce citim în cărțile de specialitate despre parentingul modern? 
 
Fiecare dintre noi a învățat prin observare și din propriile experiențe din copilărie, de la părinți sau cei care ne-au fost primii îngrijitori, despre cum se crește un copil, cum se educă, cum te comporți ca mamă și chiar ca soție.  
 
Pentru că în acea perioadă creierul nostru rațional nu era dezvoltat, aceste informații s-au implementat adânc în subconștient sub forma unei programări emotionale și reprezintă modelul nostru de parenting pe care îl vom aplica, instinctiv, în creșterea copilului.

În special în momentele de stres și oboseală, acest model subconștient va prima în fața modelului conștient pe care îl învățăm din cărțile de specialitate. 
De exemplu, dacă mama a avut un stil de parenting dominator, voi tinde să aplic același stil de parenting dominator cu copilul meu. Voi căuta să controlez programul copilului, ce mănâncă, cum se îmbracă, voi aplica reguli stricte și chiar voi fi mai rece emoțional. 

Sau, dacă mama mea am perceput că s-a sacrificat pentru mine, voi tinde să mă sacrific și eu pentru copil. Asta poate duce la un program excesiv de muncă pentru a putea oferi copilului bunăstare financiară sau la acceptarea unei relații disfuncționale de cuplu pentru a nu rămâne copilul fără tată sau se poate manifesta sub forma mamei “elicopter”, care este mereu prezentă acolo lângă copilul ei, gata să-i îndeplinească orice nevoie și dorință. 

Cele mai puternice vinovății la mame le-am întâlnit atunci când stilul de parenting subconștient intră în conflict cu stilul de parenting modern, pe care conștient, vrea să-l aplice. Cum spuneam, în momentele de stres, modelul inconștient de parenting preia controlul. De exemplu, o mamă poate ajunge să țipe la copilul ei și chiar să-l bruscheze. Ulterior, se încarcă cu sentimente puternice de vinovație față de copil. Cu cât și-a dorit mai mult să nu facă la fel ca mama ei, cu atât se va blama mai tare atunci când va ajunge să reproducă anumite comportamente ale mamei. 

Prin urmare, pentru a integra la nivel de comportament un stil de parenting modern, o mamă este nevoie întâi să-și decodifice și să-și reprogrameze acest stil de parenting subconștient. 

 
3. Există stimă de sine ca mamă? Mai contează și mama sau doar copilul? 
 
Între copil și mama există o legătură emoțională specială. La nivel subconștient, copilul se consideră o extensie a mamei. De aceea, mama devine principalul model de la care va înțelege ce este cu viața asta, despre cum să se descurce în ea și cum să se raporteze la ea, adică cum sa decodifice ceea ce experimentează. 
Prin intermediul unor grupe speciale de neuroni numiți neuroni-oglindă, copilul absoarbe ca un burete modul de gândire al mamei, emoțiile ei, tiparele comportamentale, tot ceea ce copilul percepe ca fiind soluția de succes pentru a-și asigura supraviețuirea. 
Atunci când o mamă face din copilul ei o prioritate mai mare decât propria persoană, copilul învață că e normal ca atunci când iubești o persoană să îi îndeplinești doar ei nevoile și dorințele, în defavoarea propriilor nevoi și dorințe.  
În viața adultă, copilul va alege parteneri de cuplu care să aibă așteptarea să i se pună nevoile și dorințele pe primul plan, ceea ce va duce inevitabil la tensiuni în relația de cuplu, la copleșire, resentimente și suferință, pentru ambii parteneri. 

De aceea, o mamă cu o stimă de sine sănătoasă va crește un copil cu stimă de sine sănătoasă, ceea ce va contribui semnificativ la succesul și fericirea pe care le va experimenta acesta în viață.  


Dacă ți-a fost util acest articol, trimite-l și prietenilor.

Iar dacă ai alte  întrebări la care nu ai un răspuns, scrie-mi și voi căuta expertul care să răspundă.
 
GAPG5ZPDX25ZE1

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!